Stingătoarele sunt principalul mijloc de intervenție pentru stingerea începuturilor de incendii, ușor de utilizat și la îndemâna oricui. Corecta lor alegere și amplasare, dar și deprinderea utilizării lor devin de mare importanță pentru limitarea și stingerea, încă din faza incipientă a
incendiilor care pot aduce pagube imense.
Stingătoarele sunt acele dispozitive acționate manual care conțin o substanță ce poate fi refulată și dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul unei presiuni create în interiorul respectivului recipient. Sunt proiectate pentru a fi acționate manual, iar din punctul de vedere al conținutului pot fi: portabile cu o masă de greutate mai mică sau egală cu 20 kg sau transportabile/carosabile (pe roți) cu o masă de greutate totală de peste 20 kg.
Stingătoarele au un principiu de funcționare bazat pe refularea produselor de stingere conținute sub efectul unei presiuni interne, asigurată prin diverse procedee, funcție de soluția constructivă aleasă de producător. Aici identificăm trei tipuri de stingătoare:
– Substanța de stingere este îmbuteliată sub presiune, soluție specifică stingătoarelor cu dioxid de carbon;
– Presiunea este asigurată de un gaz propulsor care este introdus în
corpul stingătorului în momentul utilizării, gazul fiind păstrat într-o
butelie din interiorul stingătorului și eliberat prin spargerea unei
membrane sau deschiderea unui ventil din componența recipientului. Această soluție este utilizată în cazul stingătoarelor cu apă, pulbere sau spumă;
– Presurizare permanentă cu un gaz propulsor. Gazele propulsoare permise sau combinații permise ale acestora sunt: aer, argon, dioxid de carbon, heliu și azot. Conform prevederilor normative din România (SR EN 3-7).
